Bucataria italieneasca (partea I )

sursa pozei: https://www.flickr.com/photos/nahmenro

Bucataria italieneasca s-a dezvoltat de-a lungul secolelor fiind influentata de multe modificari sociale si politice.

Ea isi are originile in bucataria

etruscana, a greciei antice si a romanilor.

Chiar daca nu putem sa vorbim despre o Italie unita decat din secolul al XIX-lea, putem vorbi de mancarea italieneasca incepand cu secolul  IV i.Hr.

Primul scriitor "bucatar" a fost un sicilian grec, numit Archestratus din Siracuza. Acesta a scris o poezie care vorbea despre utilizarea produselor de calitate si a celor de sezon. El spunea ca aromele nu ar trebui sa fie mascate de catre ierburi aromatice si condimente. 

Odata cu dezvoltarea Imperiului Roman, ideea aceasta de simplitate a inceput sa dispara in favoarea unei elaborate culturi gastronomice.

In primul secol d.Hr a fost publicata o colectie de retete romane, cunoscuta sub numele de "Apicius" dar in prima faza scoasa sub numele "De re coquinaria" (despre gatit). 

Aceasta colectie cuprindea 470 de retete care promovau, in antiteza cu ideile lui Archestratus, utilizarea masiva a condimentelor si a ierburilor aromatice.

Romanii au angajat brutari greci ca sa le produca painea, branzeturile le importau din Sicilia, iar ei erau foarte buni la cresterea animalelor (si o forma de macelarie) si cresteau anghinare si praz.

In partea a II- a vom vorbi despre gastronomia italieneasca din perioada Evului Mediu incoace.